Prin martie 2017, eram într-un autobuz care gonea pe șoselele din Malaysia. Eram complet pierdută în vise, ascultam la nesfârșit Million Reasons de la Lady Gaga, și îmi imaginam o casă în Bali, orezării, prieteni, liniște și iubire. Habar n-aveam ce va fi, cum va fi. După acea aventură în estul Malaysiei, viața mea a căpătat alte sensuri. Am făcut proiecte care au eșuat, mi-am cumpărat bilete de avion către Bali – avion în care nu m-am urcat, am ajuns în Sri Lanka, m-am întors în București. Și, într-o dimineață de mai, am spus “Stop” – gata, nu mai lupt, nu mai încerc să fac lucrurile să se întâmple. I’m done!
M-am ocupat de alte idei și am schițat alte visuri pe foaia albă a vieții mele. Nu eram descurajată, dar nici foarte fericită. Doar priveam spre viitor cu încredere și curiozitate.
Și, în acel moment, am văzut un anunț pe Facebook – o prietena aveam o casa de inchiriat in Bali. Într-o lună ne-am mutat pe insula. Toata treaba asta a venit cu o avalanșă de emoții și stări contradictorii. This is it?!
Timp de două luni și jumătate, am avut parte de transformări profunde, schimbări uriașe, idei nebunești, întâlniri și sincronicități out-of-this-world. “Avalanșă” este un cuvânt prea modest pentru tot ce am experimentat. Uneori simțeam nevoia să mă ridic și să plec, să stau cu mine însămi, să diger toata magia acestui loc și a tot ce se întâmpla în viața mea. Mi-am făcut planuri. Mi-am lăsat imaginația să zburde ca veverițele din fața casei. Nimic nu mi-a ieșit, eram cufundată într-un ocean de emoții, de dorințe “stricte”. Dacă nu iese cum vreau eu, ce rost are?! :))
Și apoi a venit timpul să ne mutăm din casa prietenei noastre și să ne găsim propriul cuib. Scenariile, fricile, grijile din mintea mea se puteau compara doar cu un concert fabulos al broaștelor din balta de lângă casă. Am căutat casă lângă ocean. Am vrut vilă și am vrut să fiu safe. Să am confort și eleganță și pace. N-am găsit. Iar în ultima zi, am ales varianta cea mai ușoară: o casă aflată la 5 minute de noi, ieftină, disponibilă, safe. Ne-am mutat în două ore.
În prima seară, stăteam în balcon și priveam apusul peste orezării, simțeam parfumul de frangipani umplându-mi inima de bucurie. Însă, cel mai important – am observat niște lumini la casele din jur, lumini calde, de cuib, de familie, de life-as-it-is. Și m-am simțit ca în seara de Crăciun. Pentru prima dată în viața mea, după ani și ani de căutări, de drumuri, de fugă, de lacrimi, am fost acasă.
Am tot ce am visat vreodată: grădină, casă cu scară interioară, lanuri de un verde incredibil, flori și păsări, lumină caldă, bucătărie superbă, paturi confortabile, duș în aer liber, birou în mijlocul naturii, lumină, pace, siguranță, bucurie. Aseară am ascultat din nou Million Reasons. Și am realizat că, doar în 6 luni, visul meu s-a împlinit. Sunt acasă. Chiar dacă am ales căile mai puțin ușoare și vizibile, chiar dacă m-am îndoit de nenumărate ori de mine, chiar dacă am alergat prin lume fără sens și mi-a fost frică, tot aici am ajuns. Acasă. Așa cum am visat. Așa cum am exprimat clar, și concis, și cu tărie.
Visele împlinite nu au în ele nici entuziasm, nici ‘jumping on the walls with joy’, nici senzațional. Visele împlinite le-ai trăit deja, în inima ta, atunci când a apărut ideea. Visele împlinite sunt pace, calm, recunoștință, tăcere, lumină. Visele împlinite se simt ca seara de Crăciun.
Implineste-ti si tu visul. Spune DA bucuriei din tine, fa-ti un business online din propria pasiune, calatoreste, ofera-ti tot ce ti-ai dorit vreodata. Hai la Scoala de Digital Nomads si totul va fi mai simplu.